Istoric și heraldist, jurist și om politic, judecător de pace, deputat al nobilimii; vicepreședinte al Zemstei din 1910 când cere introducerea limbii române în școli, o Comisie Școlară Moldovenească înființându-se însă de abia în 1917. A fost și locțiitor al guvernatorului Basarabiei. În perioada Primului Război Mondial a fost director al Crucii Roșii. A participat la Congresul Învățătorilor din mai 1917, despre care povestește Onisifor Ghibu:
„Congresul l-a deschis delegatul Zemstvei guberniale, dl P. Gh. Gore, un moldovean cu alese simţiri naţionale. La masa preziduală erau lângă Domnia Sa membrii comisiunii organizatorice: dnii Vladimir Herţa, V. Neaga şi P. Arventiev. Dl Gore deschide congresul hiritisind pe cei de faţă cu cuvintele: «Fraţi români», care însă au fost întrerupte de mulţi din sală, care strigau: «Noi nu suntem români, ci moldoveni!». Dl Gore a rămas mirat de aceste cuvinte şi a zis: «Îmi pare foarte rău, domnilor, dar eu cunosc istoria neamului nostru şi ştiu că el se numeşte neam românesc». (Iarăşi întreruperi: «Noi suntem moldoveni, nu români!»). «Neamul românesc locuieşte în multe ţări, şi astfel avem români ardeleni, români bucovineni, munteni, olteni, moldoveni şi macedoneni, dar, cu un cuvânt, toţi suntem români. Neam moldovenesc nu este. Dar dacă d-voastră vă face mai mare plăcere să vă zic: „Fraţi moldoveni”, iată vă zic: „Fraţi moldoveni!” Deschid cu cea mai mare bucurie primul Congres al Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia, adunaţi azi aici pentru a se sfătui cu privire la naţionalizarea şcoalei. Noi, moldovenii, am avut autonomia noastră de la 1818-1828. De când s-a stins şi această rază, noi ne putem îndrepta neîmpiedicaţi de nimeni spre cultura noastră naţională. Să ne apucăm cât mai degrabă de lucru şi să avem înaintea noastră frumosul testament naţional al poetului Ienăchiţă Văcărescu.”
A fost președinte al Partidului Național Moldovenesc și artizan al Unirii și primul locuitor al Chișinăului care a abordat tricolorul pe casa sa. După unire a fost ales membru de onoare al Academiei Române, continuându-și activitatea de istoric și heraldist.