Om politic; studii universitare de istorie și filologie la Budapesta; se refugiază la Chișinău, unde a înființat câteva publicații în limba română: Ardealul (1917-1918); Școala Moldovenească (1917); România nouă (1918); Cuvânt moldovenesc (1926-1927); a adus mari personalități la Chișinău, precum George Enescu, Mihail Sadoveanu și trupa Teatrului Național din Iași; a redactat programul Partidului Național Moldovenesc; a fost propus în Sfatul Țării ca reprezentant al presei, dar nu figurează pe liste; profesor; membru al Academiei Române; arestat în 1945, deținut la Caracal, rearestat în 1956 și eliberat în 1958; a trăit izolat până la sfârșitul vieții. A scris un memoriu în problema Basarabiei, pe care l-a adresat, la 31 octombrie 1956, lui Nichita Hrușciov și Nicolae Bulganin.