Afabasie Chiriac (1891-?)
Român basarabean, agricultor, deputat al Sfatului Țării ales de Congresul I al Militarilor Moldoveni din toată Rusia, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Alecu/Alexei Mateevici (1888-1917)
Român basarabean, poet, teolog și profesor de teologie la Academia Teologică din Kiev, apoi la Seminarul din Chișinău (1914-1916), preot, înrolat în armata țaristă, a fost trimis pe frontul român și a participat la luptele de la Mărășești și Mărăști. A participat la Congresul învățătorilor din Basarabia, fiind promotor al unirii în rândurile acestora. Din păcate, nu a ajuns să vadă visul național împlinit, murind de tifos exantematic în 1917. Poezia sa Limba noastră, scrisă în anul 1917, a fost citită după semnarea actului Unirii, fiind considerată cea mai frumoasă poezie românească dedicată limbii române.
Alexandru Baltagă (1861-1941 Spitalul regional din Kazan)
Român basarabean, preot, militant pentru Unirea Basarabiei, membru al Partidului Social-Democrat, deputat din partea Preoțimii Ortodoxe din Basarabia, a votat Unirea Basarabiei cu România. După unire președinte al Consiliului Clericilor Ortodocși din Basarabia. În 1940 arestat de NKVD, a murit în spitalul regional din Kazan.
Alexandru Groppa (1879-?)
Român basarabean, student, arestat, cooperator membru al Cârmuirii Guberniale a Zemstvei, ales de către Partidul Național Moldovenesc deputat în Sfatul Țării, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Alexandru Marghiloman (1854-1925)
Om politic conservator, judecător, avocat, deputat; germanofil prin structură și convingeri, rămâne în teritoriul ocupat de către trupele Puterilor Centrale și mediază între populație și ocupantul german, încercând să limiteze abuzurile făcute de către acesta. Reprezentând facțiunea moderată a oamenilor politici germanofili, și-a asumat conducerea guvernului într-un moment critic pentru statul român – armistițiul cu Puterile Centrale și negocierea păcii separate, după prăbușirea frontului rusesc; a negociat unirea Basarabiei cu România cu reprezentanții Sfatului Țării, obținând și acordul de principiu al Germaniei. A participat la Chișinău la săvârșirea actului unirii și a făcut demersurile recunoașterii acestei uniri. Semnatar al păcii de la București (aprilie 1918), a fost considerat trădător, dar i-a fost postum recunoscut rolul jucat în întregirea României.
Alexandru Morariu (1881-1940 deportat, dispărut fără urmă)
Român basarabean, agricultor, ales în Sfatul Țării ca reprezentant al județului Hotin, a votat Unirea Basarabiei cu România, a fost deportat în Karelia, soția sa la Tiumeni, dispărut fără urmă, soția sa a fost repatriată în 1956.
Anatolie Moraru (1895-1969)
Român basarabean, ofițer în Marele Război, ales deputat în Sfatul Țării de Congresul Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Andrei Scobiolă (1884-1971)
Român basarabean, profesor, membru al Partidului Socialist-Revoluționar Moldovenesc, mobilizat în armata țaristă, fondează Comitetul Militar Moldovenesc în 1917 la Iași, deputat al Sfatului Țării ales de Congresului Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei cu România; deputat al României Întregite.
Anton Caraman (1880-?)
Român basarabean, agricultor, ales deputat în Sfatul Țării la Congresul al III-lea al Delegaților Țărani, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Anton Crihan (1893-1993)
Român basarabean, unionist, om politic și profesor universitar; absolvent al Facultății de Economie din Odessa, ofițer în Primul Război Mondial, în 1917 organizează la Odessa, împreună cu alți basarabeni Cohortele moldovenești pentru apărarea populației din Basarabia în fața trupelor ruse ce jefuiau teritoriul basarabean; ales deputat în Sfatul Țării ales de către Congresul Militarilor Moldoveni, a aderat la „Fracțiunea Blocul Moldovenesc” (una din cele 4 fracțiuni din cadrul Sfatului Țării), vicepreședinte al comisiei Agrare, a votat Unirea. Și-a continuat activitatea în calitate de deputat în Parlamentul României între anii 1919 și 1932; doctor în științe economice la Sorbonna; profesor universitar la Iași și Chișinău; fuge în Iugoslavia și apoi Franța la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial; de aici emigrează în SUA și devine membru al Comitetului Național Român din exil.
Boris Epure
Român basarabean, ales deputat în Sfatul Țării din Bălți, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Chiril Sbierea (1891-?)
Român basarabean din Cahul, student, mobilizat, ales deputat în Sfatul Țării de Congresul Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Chiril Spinei (1884-?)
Român basarabean, copist, soldat președinte al Comitetului Executiv al Miltiarilor Moldoveni din Crimeea cu sediul la Sevastopol care îl alege deputat în Sfatul Țării, votant al Unirii Basarabiei cu România.
Constantin Bivol (1885- 12.III.1942, penitenciarul Cistopol, Rusia)
Român basarabean, agricultor, membru al Partidului Socialist-Revoluționar, ales deputat în Sfatul Țării din partea Comitetului Executiv Central Moldovenesc, a votat Unirea Basarabiei.
Constantin Brăescu (1873-1929)
Român basarabean, colonel în armata țaristă, comandant al Regimentului Moldovenesc de Cavalerie, general și Ministru de Război al Republicii Democrate Moldovenești, după Unire comandant al trupelor teritoriale din Basarabia.
Constantin Stere (1865-1936)
Om politic basarabean; membru din liceu în mișcarea narodnicistă din Rusia, arestat pentru activitate revoluționară, judecat și condamnat, închis în Siberia (1886-1892). După detenția din Siberia vine la Iași unde urmează Dreptul la Universitatea din Iași, apoi începe o carieră didactică, ajungând profesor universitar și chiar rector. În perioada ocupației germane s-a stabilit la București. Pactizează cu ocupantul, fiind un dușman învederat al oricărei alianțe cu Imperiul Țarist. Alege, după dezastrul din toamna anului 1916 să treacă în tabăra filogermană. Alexandru Marghiloman nota în volumul III al notelor sale politice din anul 1918 la pagina 286: „Stere îmi spune cu căldură un proect de alianță personală cu împăratul Wilhelm.
Am avea aici un vice-rege și am avea avantagiul unei guvernări căreia Australia și Canada i-au apreciat binefacerile. O Românie tare nu se poate face cu o monarhie care tremură în fața partidelor. Dinastia nu are la noi puterea tradițiilor. Trebuie doar să-și ia puterile din afară”, vizitând chiar Berlinul pentru a fi artizanul noii Românii cu Basarabia și condusă direct de Wilhelm I al Germaniei.
Basarabean fiind, participă la negocierile duse la București cu reprezentanții Sfatului Țării, în februarie/martie 1918, cu privire găsirea momentului oportun pentru unirea Basarabiei. Pleacă la Chișinău, se implică în negocieri cu toate facțiunile. A fost ales membru al Sfatului Țării (27 martie – 25 noiembrie 1918), apoi, după unire, președinte al acestuia (2 -25 aprilie 1918). A avut o contribuție majoră la negocierea și realizarea unirii Basarabiei, la dinamizarea, în doar câteva zile, a vieții politice basarabene și hotărârea unirii. A fost decorat de regele Ferdinand, la 30 martie/12 aprilie 1918, cu ordinul „Steaua României”, fiindu-i iertate greșelile trecutului și recunoscut rolul în Unirea Basarabiei cu România. A fost ales deputat de Soroca în primul Parlament al României Mari.
Daniel Ciugureanu (1885-1950)
Om politic, absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău și al Facultății de Medicină a Universității din Kiev (1913); arestat în 1912 de Ohrana țaristă pentru activitate națională; a fost medic la diverse spitale din Basarabia. Ales membru al Parlamentului Național Moldovenesc, în ianuarie 1918 a format un nou guvern, recunoscut de Sfatul Țării la 16 ianuarie 1918. Semnatar al actului Unirii la 27 martie 1918; ministru fără portofoliu, apoi vicepreședinte al Camerei Deputaților; senator, președinte al Senatului. A activat ca medic militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Arestat la 5 mai 1950, moarte în închisoarea de la Sighetul Marmației. Mormântul nu îi este cunoscut.
Dimitrie Cărăuș (1892-1955)
Român basarabean, student la Odessa, membru al Partidului Național Moldovenesc, mobilizat, ales în Sfatul Țării, a votat Unirea Basarabiei cu România. După Unire deputat și senator al României Mari.
Dimitrie Marchitan (1886-?)
Român basarabean, agricultor, deputat în Sfatul Țării ales de Congresul Țăranilor din Basarabia, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Dumitru Groppa (1895-1970)
Român basarabean, sublocotenent în armata rusă, ales deputat în Sfatul Țării din partea Partidului Național Moldovenesc și la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu Regatul Român.
Dumitru Mârza (1894-?)
Român basarabean, a organizat la Ecaterinoslav un batalion de moldoveni, ales deputat în Sfatul Țării de către Congresul Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei.
Elefterie Sinicliu (1895-1979)
Român basarabean, membru al partidului Socialistă Revoluționar, în 1917 a organizat artileria moldovenească la Ekaterinoslav și Odessa, participă la Congresul Militarilor Moldoveni, ales în Sfatul Țării, a votat Unirea Basarabiei cu România, deputat al României Întregite, viceprimar al Chișinăului.
ELENA ALISTAR (1873 – 1955)
Româncă basarabeancă; medic și om politic; a urmat Școala Eparhială de la Chișinău; a fost învățătoare la Văleni, Roșu, Zărnești; între 1909-1916 a urmat Facultatea de Medicină de la Iași; a fost arestată, în 1914, pentru „activitate naționalistă” și „agitație pro-românească”. În 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A fost membră a Partidului Național Moldovenesc, din partea căruia a fost aleasă deputat în Sfatul Țării (de altfel, singura femeie care a făcut parte din acesta). Directoare a Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău (1918 - 1938); fondatoare a Ligii Culturale a Femeilor din Basarabia și a Grupării Femeilor Române; a făcut parte din conducerea Partidului Poporului. În 1940 s-a refugiat în România; a încetat din viață la Pucioasa, în 1955.
Emanoil Cateli (1883- 18 februarie 1943, închisoarea nr.4 din Cistopol)
Militar de carieră, om politic basarabean, agricultor, a fost preşedinte al Comitetului Naţional Moldovenesc din Odesa în 1917 și unul dintre iniţiatorii creării Sfatului Ţării. După unire a devenit mare proprietar și agricultor, prefect de Bălți din partea Partidului Național Liberal. A fost arestat la 5 iulie 1940 de către NKVD în orașul Bălți și întemnițat la Chișinpu. Acuzat de activitate contrarevoluționară, a declarat că s-a împotrivit instaurării puterii sovietice în Basarabia și că e ostil bolșevismului. A decedat în închisoarea nr. 4 din Cistopol sau în lagărul de muncă corecțională nr. 5 din Sverdlovsk.
Ernest Broșteanu (1869-1932)
Militar de carieră, general al Armatei în Primul Război Mondial, a fost unul dintre cei care au luptat și rezistat în Dobrogea în toamna anului 1916, fiind rănit și decorat pentru curajul său; revenit pe front, a preluat comanda Diviziei 11 Infanterie, cu care a participat la bătălia de la Mărășești. Tot în fruntea Diviziei 11 Infanterie a intrat în Basarabia, la ordinul guvernului român, apărând locuitorii Basarabiei de atacurile și jafurile soldaților ruși aflați în retragere.
Gheorghe Buruiană (1885-?)
Român basarabean, participă la fondarea Partidului Național Moldovenesc, delegat în ianuarie 1918 la Iași pentru a cere ajutorul României împotriva cetelor de soldați ruși bolșevizați ce teorizau Basarabia. Deputat în Sfatul Țării din partea Uniunii Basarabene a Cooperatorilor Țărani, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Gheorghe Mare (1881-1962)
Român basarabean, soldat în armata țaristă, membru al Comitetului Ostășesc Moldovenesc, delegat al Comitetului Ostașilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei cu România
Gheorghe Năstase (1896-1985)
Român basarabean, învățător, membru al Partidului Național Moldovenesc, ales deputat în Sfatul Țării de către Comitetul Executiv Moldovenesc, secretar al Comisiei agrare, a votat Unirea Basarabiei cu România, în 1919 a făcut parte din delegația care a demonstrat la Conferința de Pace de la Paris românitatea Basarabiei.
Gheorghe Stavriev (Stavru) (1885-?)
Român basarabean agricultor, membru al Partidului Socialist-Revoluționar, deputat din partea țăranilor, a aderat la Fracția Țărănească, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Gheorghe Tudor (1885-1974)
Român basarabean, învățător, jurnalist, participant la Mare Război, membru al Partidului Național Moldovenesc, deputat în Sfatul Țării ales de Congresul I al Militarilor Moldoveni, secretar al Comisiei de Redactare și apoi al Comisiei de Lichidare a Sfatului Țării, votant Unirea Basarabiei cu România.
Gherman Pântea (1894-1968)
Învățător de profesie, ofițer în Primul Război Mondial. S-a întâlnit cu Alexandr Kerenski (șeful guvernului provizoriu sus) și apoi cu I.V. Lenin pentru a-i convinge să creeze unități militare moldovenești. A fost ales vicepreședinte al Congresului Ostașilor Moldoveni din 20 octombrie 1917, iar în primul guvern al Basarabiei autonome a fost adjunct al directorului general al Ministerului de Război. După unire a fost primar al Chișinăului (1923, 1927-1928, 1932) iar în perioada celui de-al Doilea Război a fost primar al Odessei (1941-1944). A fost inclus pe lista criminalilor de război, cu toate că a fost unul dintre cei care au protestat împotriva politicii antisemite a guvernului Antonescu. Dosarul său a fost clasat însă de către Comisia Aliată de Control prin intervenția mareșalului Tolbuhin, căruia îi salvase sora în perioada războiului. A stat ascuns la Craiova, Sibiu și București, având acte false, dar a fost arestat în 1949, anchetat de Alexandru Nicolschi și condamnat, după 3 ani de detenție, în anul 1952, la 10 ani de închisoare. A fost închis la Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Pitești, Poarta Albă. A fost amnistiat în anul 1955. A fost în permanență urmărit de către Securitate. A refuzat racolarea sa și folosirea în scopuri propagandistice. Moare suspect la 1 februarie 1968, otrăvit, se pare, pentru că refuzase să participe la aniversarea a 50 de ani de la Unirea Basarabiei.
Grigore Cazacliu (1892-1959)
Român basarabean, student la Kiev și Iași, vicepreședinte al Comitetului Ostășesc Moldovenesc de la Iași apoi de la Chișinău, delegat în Sfatul Țării de către Congresul Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei cu România. A participat la Unirea Basarabiei, Unirea Bucovinei și Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului împreună cu Pan Halippa. Deputat de Soroca în Parlamentul României Mari.
Gurie Grosu (1877-1943)
Român basarabean, absolvent al Seminarul teologic din Chișinău și apoi al Academiei Teologice din Kiev; s-a călugărit cu numele de Gurie; s-a implicat în lupta națională. Fondator al revistei bisericească „Luminătorul”¸ revine în Basarabia după revoluția din februarie 1917; fondator al Partidului Național Moldovenesc.
În anul 1917 a publicat primul abecedar din Basarabia cu grafie latină Abecedarul moldovenesc. A fost cel care a oficiat deschiderea Sfatului Țării și Te Deum-ul care a sfințit Actul Unirii.
După unire a devenit primul mitropolit român al Basarabiei, păstorind din 1928 și până în 1936. La moartea sa a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica.
I.Buzdugan (Buzdâga 1887-1967)
Poet, scriitor cu mai multe pseudonime (Nica Românaș, Ion Câmpeanu) și om politic, licențiat în Drept al Facultății de Drept din Iași, doctor în economie al Universității din Cernăuți; profesor, ales deputat în Sfatul Țării de către Congresul Militarilor Moldoveni; a fost secretar al Prezidiului Sfatului Țării (1917-1919) și unul dintre susținătorii unirii cu România. Personalitate marcantă, aportul său a fost important la hotărârea Unirii, fiind semnatar, în calitate de secretar al Actului Unirii; deputat de Bălți în toate parlamentele țării (1918-1932), apoi senator de Bălți, traducător emerit din Alexandr Pușkin și Serghei Esenin.
Ignație Budișteanu (1888-?)
Român basarabean, agricultor, deputat în Sfatul Țării ales de către Congresul al III-lea Țărănesc, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Ilarion Buiuc (1891-?)
Român basarabean, fermier din Orhei, ales deputat în Sfatul Țării de către Congresul Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei.
Ion Cazacliu (1870-1933)
Român basarabean, agent de asigurare din Soroca, ales deputat în Sfatul Țării de Congresul congregațiilor și a aderat la Fracțiunea Blocul Moldovenesc, a votat Unirea Basarabiei, membru al Comisiei Bugetare din Sfatul Țării.
Ion Codreanu (1879-1949)
Țăran basarabean, combatant în Primul Război Mondial și membru al Comitetului Național Moldovenesc din Odessa. Și-a continuat activitatea participând la Congresul Studenților, apoi la Congresul Țăranilor din Basarabia și la Congresul Învățătorilor din Basarabia, militând pentru independență și unire. A fost ales deputat din partea Congresului Militarilor Moldoveni și a aderat la Facțiunea Blocul Moldovenesc din Sfatul Țării, activând în Comisia a II-a Agrară. Membru în delegația română la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), a fost ales deputat în Parlamentul României în mai multe legislaturi, fiind membru al Partidului Național Țărănesc. În 1940 a fost arestat de către NKVD în orașul Bălți, iar în anul 1941 a revenit în România prin intermediul unui schimb de prizonieri – pe principiul „un patriot român contra unui patriot sovietic” - în locul Anei Pauker (Robinson), agentă a Kominternului și lider al Partidului Comunist din România.
Ion Ignatiuc (1893-1943 lagărul nr. 5 din R.A.S.S. Tătară)
Român basarabean, agricultor, marinar al flotei țariste de pe Marea Neagră în timpul războiului, membru al Partidului Moldovenesc al Socialiștilor Revoluționari, ales deputat în Sfatul Țării de către Congresul Militarilor Moldoveni, a aderat la gruparea militaro-țărănească moldovenească, a votat Unirea Basarabiei cu România; după unire primar al satului Pepeni, arestat de NKVD în iulie 1940 și deportat, moare în lagăr.
Ion Inculeț (1884-1940)
Om politic din Basarabia, absolvent al Facultății de Științe Fizico-Matematice a Universității Imperiale din Sankt Petersburg (1906-1911), colaborator sub pseudonim, al ziarului Basarabia – prima publicație în limba română din provincie; ajutor de comisar gubernial al Basarabiei, ales delegat în Sfatul Țării (21 septembrie 1917 - 27 noiembrie 1918), ales președinte al Sfatului Țării; votează la 27 martie 1918 Unirea Basarabiei cu România; ministru fără portofoliu în guvernul României; ministru de stat pentru Basarabia în guvernele: Al. Marghiloman, Coandă, I.C. Brătianu, A.Văitoianu (1918-1920); ministru de stat în guvernele: Vaida-Voevod (1920), Alexandru Averescu (1921), Ion I.C. Brătianu (1926), ministru al Sănătății și Ocrotirii Sociale în mai multe guverne; ministru de Interne în mai multe guverne (1933-1936).
Ion Păscăluță (1890-1988)
Român basarabean, subofițer, organizator al Comitetului Ostășesc din Odessa, vicepreședinte al Congresului Militarilor Moldoveni din octombrie 1917, ales deputat în Sfatul Țării, administrator al Palatului Sfatului Țării, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Ion Pelivan (1876-1954)
Român basarabean, scriitor, om politic, a fost arestat în anii studenției din cauză că era membru al „pământeniei” basarabene și deportat în Nordul Rusiei, la Arhanghelsk; luptător pentru drepturile românilor din Basarabia; fondator, în 1906, al primului ziar de limba română, Basarabia. În 1917 participă la fondarea Partidului Național Moldovenesc. A fost ales președinte al Sfatului Țării, post pe care îl va ceda lui Ion Inculeț. După unire a participat, în calitate de membru al delegației române, la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920). A fost membru al PNȚ, deputat în Parlamentul României, conducător al Astrei (filiala din Basarabia), a murit în 1954 în închisoarea de la Sighet.
Ion T. Costin (1887-1940)
Român basarabean, avocat, membru al Partidului Național Moldovenesc, deputat al Sfatului Țării din partea partidului, a votat Unirea Basarabiei cu România, deputat și senator al României Mari, fondator al Gazetei Basarabiei, a publicat și la ziarele Sfatul Țării și Dreptatea.
Ion Tudose (1884-?)
Român basarabean, agricultor, soldat trimis pe frontul german, deputat în Sfatul Țării din partea Congresului Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Ion Valută (1894-1987)
Român basarabean, student la Odessa, contribuie la introducerea cursurilor de limbă română, membru al Sfatului Țării din partea Societății „Renașterea” din Odessa, membru al Comisiei școlare, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Leonida Țurcan (1895-?)
Român basarabean, militar, ales deputat în Sfatul Țării de către Congresul Militar Moldovenesc din toată Rusia, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Mihail Minciună (1884-1935)
Român basarabean, jurnalist, ales în Sfatul Țării de către Congresul Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei cu România, deputat în primul Parlament al României Mari.
N. Ciornei (1892-?)
Român basarabean, membru al Comitetului Ostășesc Moldovenesc din Odessa, ajută la organizarea soldaților basarabeni, apoi asigura ordinea în regiunea Orhei, desemnat de Congresul Ostașilor Moldoveni deputat în Sfatul Țării din partea Ismailului.
Nichita P. Smochină (1894-1980)
Român transnistrean, filosof, publicist, istoric, ofițer în armata țaristă (1915-1918), a luptat în Persia și Turcia, fiind decorat și înnobilat de către țarul Nicolae al II-lea. În mai 1917 a participat la Congresul popoarelor neruse din Caucaz, unde a cerut drepturi pentru moldoveni. L-a întâlnit la Petrograd pe Lenin care îl îndeamnă la luptă pentru independență și școli în limba națională. În 1918 a revenit în Tiraspol, parte a noii Republici Populare Ucrainene, unde a organizat Congresul moldovenilor transnistreni din Tiraspol. A fost ales deputat în Rada Centrală - Parlamentul de la Kiev, cerând drepturi pentru români și opunându-se ideii de invadare a Basarabiei. După ocuparea Transnistriei de către Armata Roșie fuge la Chișinău și apoi la Iași. A fost doctor al Universității din Sorbonna. Remarcat de către ministru român al Afacerilor Externe Nicolae Titulescu la Geneva, în 1933 susține drepturile moldovenilor din U.R.S.S. la Societatea Națiunilor și organizează Comitetul Refugiaților Moldoveni din U.R.S.S. A fost ales membru al Academiei Române. A avut curajul de a-i spune regelui Carol II că este o greșeală să cedeze Basarabia fără luptă și apoi a refuzat să fie guvernator al Transnistriei. După război a fost administrator al moșiei de la Titulești, sub un nume fals. Fiul cel mare, Alexandru Smochină a fost arestat și deportat în Siberia. După 1965 a fost căutat de către autorități pentru a continua cercetările în problema românilor din U.R.S.S., combătând existența poporului moldovean și a limbii moldovenești.
Nicolae Alexandri
Român bucovinean, publicist, fondator al ziarului „Cuvântul Moldovenesc” în colaborare cu Pan Halippa, membru al Biroului de organizare al Sfatului Țării, președinte de vârstă al Sfatului Țării, ales deputat din partea Societății Culturale Moldovenești, a votat Unirea Basarabiei cu România. Senator și vicepreședinte al Parlamentului României.
Nicolae Grosu (1891-1970)
Român basarabean, student la Petrograd, ofițer al Cohortei moldovenești, ales deputat în Sfatul Țării de Congresul Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei cu România. După Unire profesor de matematică la Bălți și Iași. Pe 27 iunie 1940 a mers la Chișinău pentru a încerca să zădărnicească cedarea Basarabiei.
Nicolae Ion Bosie-Codreanu (1887-1963)
Fiul, om politic basarabean. A fost membru al Sfatului Țării alături de tatăl său Nicolae Bosie-Codreanu (1859-1926). Ambii au votat unirea. Dacă tatăl era șef de gară la Cazatin în județul Hotin, fiul era absolvent al Institutului Politehnic din Kiev. Ales în decembrie 1917 Director General al Comunicațiilor din Basarabia, deputat din partea feroviarilor, ales președinte al Comisiei de Mandate. Membru al Partidului Național Moldovenesc, a făcut parte din Sfatul Țării, facțiunea Blocului Moldovenesc. În ianuarie 1918 a făcut parte din delegația care a plecat la Iași pentru a cere ajutorul guvernului României. A votat Unirea la 27 martie 1918. După unire și-a continuat cariera în CFR, fiind director de exploatare al CFR, și a condus Cercul basarabenilor din București.
Nicolae Mămăligă (1880-?)
Român basarabean, agricultor, ales deputat de către Congresul 3 al Țăranilor din Basarabia, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Nicolae Secară (1894-1942 Gulag, Penza)
Român basarabean, student la Institutul Agricol din Moscova, ales deputat în Duma rusă, a organizat basarabenii din unitățile militare de la Odessa, ales deputat în Sfatul Țării de Congresul Militarilor Moldoveni, a votat Unirea Basarabiei cu România. Arestat în 1942, deportat a murit în Penitenciarul nr. 1 din regiunea Penza.
Nicolae Șoltuz (1864-1940)
Român basarabean, membru al Sfatului Țării din partea Zemstvei din Soroca, a votat Unirea Basarabiei cu România, primar al orașului Soroca.
Nicolae Suruceanu (1891-1968)
Român basarabean, student, ofițer în armata rusa, ales deputat în Sfatul Țării de către Comitetul Central Executiv al Militarilor Moldoveni din Chișinău, votează Unirea Basarabiei cu România.
Onisifor Ghibu (1883-1972)
Om politic; studii universitare de istorie și filologie la Budapesta; se refugiază la Chișinău, unde a înființat câteva publicații în limba română: Ardealul (1917-1918); Școala Moldovenească (1917); România nouă (1918); Cuvânt moldovenesc (1926-1927); a adus mari personalități la Chișinău, precum George Enescu, Mihail Sadoveanu și trupa Teatrului Național din Iași; a redactat programul Partidului Național Moldovenesc; a fost propus în Sfatul Țării ca reprezentant al presei, dar nu figurează pe liste; profesor; membru al Academiei Române; arestat în 1945, deținut la Caracal, rearestat în 1956 și eliberat în 1958; a trăit izolat până la sfârșitul vieții. A scris un memoriu în problema Basarabiei, pe care l-a adresat, la 31 octombrie 1956, lui Nichita Hrușciov și Nicolae Bulganin.
Pantelimon Erhan (1884-1971)
Om politic basarabean, membru al Partidului Socialist-Revoluționar, venit de la Petrograd la îndemnul lui Kerenski, a fost ales în Sfatul Țării de către Sovietul Gubernial al Țăranilor, fiind un membru activ, a luat cuvântul la deschiderea Sfatului Țării. A fost ales la 7 decembrie 1917 prim director general al Republicii. A cerut intervenția Antantei și a armatei române pentru stabilizarea situației. A fost adus împreună cu I. Incluleț în fața unui Tribunal revoluționar și silit de către bolșevici sub amenințarea cu moartea, să semneze o telegramă de protest împotriva intrării trupelor române în Basarabia, cei doi au fost salvați de la moarte de Mihail Popa, comandantul primului Regiment moldovenesc. A votat Unirea și a devenit director general al Învățământului din Basarabia, senator în Parlamentul României. În 1940 s-a refugiat la București după ultimatumul sovietic.
Pantelimon Halippa (1883-1979)
Om politic basarabean, absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău (1898-1904), a urmat Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Dorpat (Iuriev), apoi Facultatea de Litere a Universității din Iași, a editat ziarul Basarabia, apoi, din 1913, și ziarul Cuvântul moldovenesc; membru al Partidului Socialist-Revoluționar, delegat al țărănimii basarabene la Congresul Uniunii Țăranilor din întreaga Rusie; fondator al Partidului Național Moldovenesc (martie 1917), deputat în Sfatul Țării (21 noiembrie 1917-18 februarie 1919), vicepreședinte al Sfatului Țării; după Unire a fost numit ministru de Stat pentru Basarabia (1919-1927), ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale; deputat și senator în Parlamentul României; arestat în 1950 și condamnat la 2 ani de închisoare; a fost închis la Sighet. În 1952 a fost predat sovieticilor și ținut într-o închisoare KGB unde i s-a cerut să demonstreze că Unirea Basarabiei cu România nu a fost legitimă. Condamnat la 25 de ani de muncă silnică de către Tribunalul Militar Ucrainean din Chișinău, a fost dus în Siberia. A fost eliberat în 1955 și readus în țară, la Aiud și Gherla, unde a stat fără nicio condamnare până în 1957. Crezând, după 1960, că România trebuie să reunească cele două state românești, a fost permanent anchetat de către securitate și a organizat în locuința sa întâlniri clandestine ale basarabenilor. În 1968 a cerut aprobarea liderilor Partidului Comunist Român pentru organizarea unor manifestații la 50 de ani de la Unirea Basarabiei. Autoritățile comuniste l-au susținut tacit în activitatea sa de documentare în problema basarabeană. Bătrânul Halippa a trimis memorii lui Charles de Gaulle și Richard Nixon demonstrând cu acte și documente abuzurile sovietice.
Paul Gore (1875-1927)
Istoric și heraldist, jurist și om politic, judecător de pace, deputat al nobilimii; vicepreședinte al Zemstei din 1910 când cere introducerea limbii române în școli, o Comisie Școlară Moldovenească înființându-se însă de abia în 1917. A fost și locțiitor al guvernatorului Basarabiei. În perioada Primului Război Mondial a fost director al Crucii Roșii. A participat la Congresul Învățătorilor din mai 1917, despre care povestește Onisifor Ghibu:
„Congresul l-a deschis delegatul Zemstvei guberniale, dl P. Gh. Gore, un moldovean cu alese simţiri naţionale. La masa preziduală erau lângă Domnia Sa membrii comisiunii organizatorice: dnii Vladimir Herţa, V. Neaga şi P. Arventiev. Dl Gore deschide congresul hiritisind pe cei de faţă cu cuvintele: «Fraţi români», care însă au fost întrerupte de mulţi din sală, care strigau: «Noi nu suntem români, ci moldoveni!». Dl Gore a rămas mirat de aceste cuvinte şi a zis: «Îmi pare foarte rău, domnilor, dar eu cunosc istoria neamului nostru şi ştiu că el se numeşte neam românesc». (Iarăşi întreruperi: «Noi suntem moldoveni, nu români!»). «Neamul românesc locuieşte în multe ţări, şi astfel avem români ardeleni, români bucovineni, munteni, olteni, moldoveni şi macedoneni, dar, cu un cuvânt, toţi suntem români. Neam moldovenesc nu este. Dar dacă d-voastră vă face mai mare plăcere să vă zic: „Fraţi moldoveni”, iată vă zic: „Fraţi moldoveni!” Deschid cu cea mai mare bucurie primul Congres al Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia, adunaţi azi aici pentru a se sfătui cu privire la naţionalizarea şcoalei. Noi, moldovenii, am avut autonomia noastră de la 1818-1828. De când s-a stins şi această rază, noi ne putem îndrepta neîmpiedicaţi de nimeni spre cultura noastră naţională. Să ne apucăm cât mai degrabă de lucru şi să avem înaintea noastră frumosul testament naţional al poetului Ienăchiţă Văcărescu.”
A fost președinte al Partidului Național Moldovenesc și artizan al Unirii și primul locuitor al Chișinăului care a abordat tricolorul pe casa sa. După unire a fost ales membru de onoare al Academiei Române, continuându-și activitatea de istoric și heraldist.
Pavel Cocârlă (1894-?)
Român basarabean, tâmplar, membru al Partidului Socialist Revoluționar, ales deputat în Sfatul Țării de către Congresului al III-lea al Țăranilor din Basarabia, votează Unirea Basarabiei cu România
Petru Cazacu (1871-1956)
Român basarabean, medic, publicist și om politic, încă din tinerețe a fost acuzat de activitate revoluționară și a fugit în România. Absolvent al facultății de Medicină a Universității din București, s-a întors în Basarabia independentă și a fost ales în Sfatul Țării, fiind unul dintre cei care au votat unirea, precum și director la Finanțe și președinte al Consiliului Directorilor Generali ai Basarabiei. După unire a ocupat mai multe funcții, printre care cea de secretar general al Ministerului Sănătății, deputat de Bălți în Parlamentul României. Autor al mai multor cărți despre unire, printre care: Moldova dintre Prut și Nistru 1812-1918, Zece ani de la Unire. Moldova dintre Prut și Nistru, 1918-1928.
Simion Galețchi (1887-1943)
Român basarabean, contribuie la formarea unui batalion moldovenesc în Odessa în 1917, ajuns la Chișinău participă la formarea Comitetului Central Ostășesc Moldovenesc, ales deputat în Sfatul Țării din partea Congresului al III-lea al Țăranilor din Basarabia, votează Unirea Basarabiei cu România.
Ștefan Botnariuc (1875-1941, penitenciarul nr. 1 din Penza, Rusia)
Român basarabean, agricultor, ales deputat în Sfatul Țării din partea Sovietului Executiv Gubernial al Deputaților țărani, a votat Unirea Basarabiei cu România, senator al României Întregite.
Ștefan Ciobanu (1883-1950)
Român basarabean; istoric, absolvent al Facultății de Litere a Universității din Kiev, profesor, s-a întors în Basarabia la începutul anului 1917 și a aderat la mișcarea revoluționară de eliberare națională a Basarabiei în mai 1917. S-a remarcat ca un promotor al unirii, a fost unul dintre participanții activi la Congresul învățătorilor. A fost ales în Sfatul Țării și a devenit unul dintre liderii români basarabeni fiind membru al comitetului director al sfatului și conducător al resortului învățământ. După unire a fost director al învățământului din Basarabia între 1918 și 1921. Publică primul abecedar în limba română pentru școlile din Basarabia. Profesor universitar la Chișinău și apoi la București, membru al Academiei Române din 1918; secretar al Astrei Basarabene din 1925; colaborator al multor ziare și reviste a susținut întreaga viața cultura națională, fiind ales vicepreședinte al Academiei Române în perioada 1944-1948.
Ștefan Holban (1886-1961)
Român basarabean, profesor, interpret pe fontul românesc, ales deputat în Sfatul Țării de către Congresul Militarilor Moldoveni, i-a fost retras mandatul în ianuarie 1918, nu participă la votarea Unirii, membru în Comisia de lichidare a Sfatului Țării, arestat în anul 1957 și condamnat la 15 ani de închisoare, a fost la Jilava, Gherla, Botoșani.
Teodor (Feodor) Herța (1891-?)
Român basarabean, deputat în Sfatul Țării din partea județului Orhei, votant al Unirii Basarabiei cu Regatul Român.
Teodor (Feodor) Neaga (1880-1943)
Român basarabean, învățător de școală medie, președinte al Congresului I al învățătorilor și profesorilor moldoveni, ales în Sfatul Țării de către Uniunea Pedagogilor Moldoveni din Basarabia, votant al Unirii Basarabiei, deputat al României Întregite
Teodor (Feodor) Suruceanu (1866-?)
Român basarabean, moșier, ales deputat în Sfatul Țării din partea Zemstvei Guberniale a votat Unirea Basarabiei cu România.
Teodor Uncu (1881-1940 închisoarea din Chișinău)
Român basarabean, funcțional al poștei și telegrafului, ales deputat în Sfatul Țării de către funcționarii de poștă și telegraf din Chișinău, a votat Unirea Basarabiei cu România, arestat la 17 iulie 1940 de către NKVD, moare în închisoarea din Chișinău.
Teodosie (Feodosie) Bârcă (1893-?)
Român basarabean, învățător, membru al conducerii Zemstvei din Soroca, ales deputat în Sfatul Țării, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Teodosie (Feodosie) Cojocariu (1879 – închisoarea nr. 1 din Chișinău 23 ianuarie 1941)
Român basarabean, militar, deputat în Sfatul Țării din partea Consiliului Deputaților Țărani, unul dintre liderii militari ai Sfatului Țării, a votat Unirea Basarabiei cu România, primar al orașului Chișinău 1919-1920, a fost arestat în august 1940, a murit în închisoarea nr. 1 din Chișinău la 23 ianuarie 1941.
Teofil Ioncu (1885-1954)
Om politic basarabean; președinte al Partidului Național Moldovenesc format în 1917, participă la Congresul Naționalităților din Rusia de la Kiev și asistă la lucrările Radei Ucrainene ca reprezentant al Basarabiei. A fost ales deputat în Sfatul Țării din partea partidului și președinte al Comisiei Constituționale post deținut în mai - iunie 1918, ministru de Finanțe al guvernului Republicii Moldovenești
Timofei Silistraru (1895-?)
Român basarabean, ofițer, delegat al Congresului Ostașilor Moldoveni în Sfatul Țării, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Vasile Bârcă (1884-1949)
Român basarabean, judecător de pace, ales deputat în Sfatul Țării de către Adunarea de Zemstvă din Soroca, după unire primar al Chișinăului.
Vasile Cerescu (Ciorăscu) (1886-?)
Român basarabean, membru al Partidului Socialist-Revoluționar, deputat în Sfatul Țării ales de Congresul al III-lea Regional al Deputaților Țărani, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Vasile Cijevschi (1880-1931)
Român basarabean, diplomat, orientalist, ofițer în armata rusă, președinte al Congresului Ostașilor Moldoveni, comisar militar al Basarabiei împreună cu V. Cijevshi, deputat în Sfatul Țării ales de Comitetul Central Moldovenesc militar, a votat Unirea Basarabiei cu România, după război a fost funcționar la primăria din Chișinău.
Vasile Gafencu (1886-1942)
Român basarabean, agricultor, ales deputat în Sfatul Țării din partea Comitetului Executiv Moldovenesc din Odessa, a votat Unirea Basarabiei. Arestat în 1940, dus în Gulag nu se știe unde a murit.
Vasile Ghenzul (1885-1969)
Român basarabean, „apostolul cooperației basarabene”, fondator al ziarului Cuvântul Moldovenesc ales deputat în Sfatul Țării de către primăriile orășenești, a votat Unirea Basarabiei cu România, publicist, memorialist în ultimii ani ai vieții.
Vasile Lascu (1861-1932)
Român basarabean, jurnalist, dramaturg, ales deputat în Sfatul Țării de către Uniunea Ziariștilor din Basarabia, membru al comisiei de redactare, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Vasile Mândrescu
Român basarabean, agricultor din Orhei, membru al Sfatului Țării, a votat Unirea.
Vasile Stroescu (1845-1926)
Om politic basarabean; licențiat în Drept la Moscova, Petesburg si Berlin, judecător la tribunalul din Hotin, a înființat școli în Basarabia și Transilvania, susținând material liderii politici și culturali transilvăneni, printre care Octavian Goga. A susținut financiar și mișcarea națională din Basarabia, fiind ales președinte de onoare al Partidului Național Moldovenesc. După unire a fost ales Senator într-o circumscripție din Transilvania.
Vasile Țanțu (1885-1937)
Român basarabean, învățător, mobilizat, trimis la Marele Cartier General de pe frontul românesc, secretar al Comitetului Oștășesc de pe Frontul Român, comisar militar al Basarabiei cu V. Cijevschi, președinte al biroului de organizare al Sfatului Țării, ales deputat în Sfatul Țării, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Vitalie Zubac (1895-?)
Român basarabean, ofițer, deputat în Sfatul Țării ales de Congresul Militar Moldovenesc, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Vlad (Vladimir) Chiorescu (1888-1969)
Român basarabean, inspector la băncile populare, cooperator, ales deputat în Sfatul Țării din partea Uniunii Basarabene a Tovărășiilor de Împrumut și Creditare, a votat Unirea Basarabiei cu România, deputat în Parlamentul României Mari.
Vladimir (Vlad) Bogos (1893-1950)
Român basarabean, student la Medicină în Kiev, organizator al Societății Studenților Români din Kiev și Odessa, ales deputat în Sfatul Țării de către Societatea „Deșteptarea” din Ucraina, votează Unirea Basarabiei cu România, după Unire medic primar în județul Hotin, deputat.
Vladimir Budescu (1868-1941)
Român basarabean, avocat, om politic, membru al Sfatului Țării, a votat Unirea Basarabiei cu România.
Vladimir Cristi (1880-1956 închisoarea Văcărești)
Om politic basarabean; absolvent de Drept la Universitatea din Moscova și de Agronomie la Paris; comisar gubernial revoluționar al Basarabiei; realizând pericolul includerii Basarabiei în Ucraina, a plecat la Kiev alături de Pantelimon Erhan a negociat cu Kerenski autonomia Basarabiei, contestând decizia de incorporare în Ucraina. A fost ales deputat în Sfatul Țării din partea Congresului al III-lea al delegaților țărani, fiind membru al Comisiei de Luptă contra Anarhiei și de Aprovizionare; a votat Unirea. Deputat în Parlamentul României și ministru pentru Basarabia în guvernul Iorga (1931-1932), primar al Chișinăului (1938-1940), s-a refugiat în Austria în 1944, dar a fost arestat de NKVD și dus în Uniunea Sovietică: întors în țară, a fost închis la Văcărești, unde a decedat.
Vladimir Herța/Hertza (1868-1924)
Avocat, om politic, vicepreședinte al Partidului Național Moldovenesc și al Societății Culturale Moldovenești, „părintele spiritual al Sfatului Țării”, a jucat un rol important în actul unirii. A fost președinte al Comisiei Școlare Moldovenești și participant la Congresul Învățătorilor Basarabeni din mai 1917 și pro-unionist. A fost primar al orașului Chișinău în perioada 1918-1919, înlocuindu-l pe primarul Carol Schmidt cel mai longeviv primar al orașului și care era împotriva unirii. Membru al delegației României la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) fiind un bun cunoscător al istoriei Basarabiei și deținător al unei colecții de documente rare. A fondat Liga Românească din Basarabia în 1919.
Zamfir Munteanu
Român basarabean, deputat în Sfatul Țării din partea Comitetul Central Executiv Moldovenesc al Sfatului Delegaților Soldați și Ofițeri, a votat Unirea Basarabiei cu România
