După Armistițiul de la Compiègne din 11 noiembrie 1918, încheiat între Antantă și Germania, pacea fusese decretată în Europa, dar realitatea nu o confirma, dat fiind că în mai multe regiuni ale Europei un război de uzură sau unul deschis continuau.
Reintrarea statului român în război, la 10 noiembrie 1918, la îndemnul Franței și al generalului Henri Berthelot către țară, act asumat de către români, a făcut ca în ziua armistițiului, 11 noiembrie 1918, România să fie în război cu Puterile Centrale.
La 10 noiembrie, regele Ferdinand, armata și poporul român nu știau că se negocia armistițiul. Negocierile fuseseră începute de către germani încă de la începutul lunii octombrie 1918, când era clar că soarta războiului era hotărâtă. Încă de la 8 noiembrie au avut loc negocieri la Compiegne. Reprezentanții germani nu doreau un armistițiu, ci negocierea păcii. Reprezentanții Antantei le-au înmânat textul armistițiului și le-au oferit 72 de ore pentru a-l analiza. La 10 noiembrie, mareșalul Foch, conducătorul delegației Antantei îi spunea președintelui francez Raymond Poincare că este dificil de crezut că Germania se va declara învinsă pentru că reprezentanții ei nu cred acest lucru. Dar, liderii germani înțeleseseră că anarhia și războiul civil pornite pe teritoriul german vor duce la mari probleme, în consecință era momentul semnării unui armistițiu.
Armistițiul a fost încheiat la 11 noiembrie 1918, la ora 5 dimineața și a intrat în vigoare la ora 11, dar războiul pe frontul de Est și în România a continuat. Trupele germane prezente pe teritoriul românesc au atacat civili, s-au retras jefuind, rechiziționând trenuri, automobile, căruțe, orice mijloc de transport. România trecuse prin tăvălugul războiului, ocupației, al jefuirii, al tifosului, al miilor de morți și răniți, și, acum trecea prin cel al retragerii trupelor germane. Pacea avea să fie un proces de lungă durată, retragerea trupelor învinse, la fel.