Învățător de profesie, ofițer în Primul Război Mondial. S-a întâlnit cu Alexandr Kerenski (șeful guvernului provizoriu sus) și apoi cu I.V. Lenin pentru a-i convinge să creeze unități militare moldovenești. A fost ales vicepreședinte al Congresului Ostașilor Moldoveni din 20 octombrie 1917, iar în primul guvern al Basarabiei autonome a fost adjunct al directorului general al Ministerului de Război. După unire a fost primar al Chișinăului (1923, 1927-1928, 1932) iar în perioada celui de-al Doilea Război a fost primar al Odessei (1941-1944). A fost inclus pe lista criminalilor de război, cu toate că a fost unul dintre cei care au protestat împotriva politicii antisemite a guvernului Antonescu. Dosarul său a fost clasat însă de către Comisia Aliată de Control prin intervenția mareșalului Tolbuhin, căruia îi salvase sora în perioada războiului. A stat ascuns la Craiova, Sibiu și București, având acte false, dar a fost arestat în 1949, anchetat de Alexandru Nicolschi și condamnat, după 3 ani de detenție, în anul 1952, la 10 ani de închisoare. A fost închis la Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Pitești, Poarta Albă. A fost amnistiat în anul 1955. A fost în permanență urmărit de către Securitate. A refuzat racolarea sa și folosirea în scopuri propagandistice. Moare suspect la 1 februarie 1968, otrăvit, se pare, pentru că refuzase să participe la aniversarea a 50 de ani de la Unirea Basarabiei.