Om politic, absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău și al Facultății de Medicină a Universității din Kiev (1913); arestat în 1912 de Ohrana țaristă pentru activitate națională; a fost medic la diverse spitale din Basarabia. Ales membru al Parlamentului Național Moldovenesc, în ianuarie 1918 a format un nou guvern, recunoscut de Sfatul Țării la 16 ianuarie 1918. Semnatar al actului Unirii la 27 martie 1918; ministru fără portofoliu, apoi vicepreședinte al Camerei Deputaților; senator, președinte al Senatului. A activat ca medic militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Arestat la 5 mai 1950, moarte în închisoarea de la Sighetul Marmației. Mormântul nu îi este cunoscut.