Român ardelean, preot ortodox, profesor la Seminarul din Arad, diacon, protodiacon, secretar și referent bisericesc pe lângă Ioan Mețianu (episcopul Aradului și apoi mitropolitul ortodox al românilor din Transilvania și Ungaria); în 1899 devine protosinghel pentru ca apoi, din 1902, să fie ales episcop al Aradului. La 1 decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ca reprezentant al eparhiei sale, fiind cel mai în vârstă dintre arhiereii transilvăneni.