Româncă basarabeancă; medic și om politic; a urmat Școala Eparhială de la Chișinău; a fost învățătoare la Văleni, Roșu, Zărnești; între 1909-1916 a urmat Facultatea de Medicină de la Iași; a fost arestată, în 1914, pentru „activitate naționalistă” și „agitație pro-românească”. În 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A fost membră a Partidului Național Moldovenesc, din partea căruia a fost aleasă deputat în Sfatul Țării (de altfel, singura femeie care a făcut parte din acesta). Directoare a Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău (1918 – 1938); fondatoare a Ligii Culturale a Femeilor din Basarabia și a Grupării Femeilor Române; a făcut parte din conducerea Partidului Poporului. În 1940 s-a refugiat în România; a încetat din viață la Pucioasa, în 1955.