Român bucovinean, om politic, fratele lui Iancu și Tudor Flondor, a fost caporal sanitar în armata austro-ungară din Cernăuți, luat prizonier de către trupele ruse a fost dus la Tașkent până în 1916; membru al Consiliului Național Român, delegat din partea acestuia să participe la ședința din 28 noiembrie 1918 a Congresului General al Bucovinei care a votat Unirea. A participat ca reprezentant al Bucovinei la Conferința de la Geneva și apoi la Conferința de pace de la Paris (1919-1920). După unire a fost primar și apoi prefect al orașului Cernăuți; a construit în timpul mandatului său la primăria Cernăuților, Palatul Culturii (1938-1940), s-a refugiat în 1944 la Brașov.