Om politic basarabean, membru al Partidului Socialist-Revoluționar, venit de la Petrograd la îndemnul lui Kerenski, a fost ales în Sfatul Țării de către Sovietul Gubernial al Țăranilor, fiind un membru activ, a luat cuvântul la deschiderea Sfatului Țării. A fost ales la 7 decembrie 1917 prim director general al Republicii. A cerut intervenția Antantei și a armatei române pentru stabilizarea situației. A fost adus împreună cu I. Incluleț în fața unui Tribunal revoluționar și silit de către bolșevici sub amenințarea cu moartea, să semneze o telegramă de protest împotriva intrării trupelor române în Basarabia, cei doi au fost salvați de la moarte de Mihail Popa, comandantul primului Regiment moldovenesc. A votat Unirea și a devenit director general al Învățământului din Basarabia, senator în Parlamentul României. În 1940 s-a refugiat la București după ultimatumul sovietic.