Ion I. C. Brătianu, lider de partid, de stat și al delegației României a rezistat la presiunile făcute pe bună dreptate de reprezentanții românilor din Transilvania, maltratați de către trupele maghiare, dar și la cele făcute de Consiliu, care nu aproba înaintarea Armatei Române în întreaga Transilvanie, ci doar de-a lungul liniei de demarcație stabilite de către Aliați.
La 3 martie 1919, Delegația română trimitea un raport Comandamentului Suprem Interaliat în care prezintă urgența reglementării situației populației române din Banat, Transilvania și Dobrogea, care este supusă relelor tratamente și violențelor, iar trupele române nu pot inteveni și apăra viața acestora, o situație gravă și fără precedent (AMAE, fond 71/1914. E 2, partea I, vol. 180, f. 105-107). De asemenea, se atrăgea atenția față de propaganda bolșevică și pericolul bolșevic din Ungaria.
Comandamentul Suprem Interaliat a luat decizia de a modifica linia de demarcație româno-ungară la 6 martie 1919, permițând trupelor române să înainteze până la noua linie de demarcație pe aliniamentul Munților Apuseni, dar trupele bolșevice s-au opus armat schimbării linii de demarcație hotărâtă la Paris. La 14 martie 1919, mama și sora lui Iuliu Maniu au fost arestate de către trupele maghiare și duse într-un loc necunoscut. A fost un abuz care a avut un larg ecou în întreaga României, dar și în presa internațională și la Paris.